Ceva bun se intimpla in muzica noastra, iar asta nu inseamna deloc "succesuri extraordinare pe piata internationala"...

Ca sa o luam cu Inceputul, ar trebui sa vorbesc despre Phoenix sau Iris, dar ne-ar lua prea multe caractere, asa ca intram direct in piinea rock-ului alternativ romanesc de astazi, care se cinta in cluburi alternative de la noi, sau, mai nou, de prin Londra.

Trupele bifate de noi sint The Amsterdams, The Mood, Les Elephants Bizarres si, nu in ultimul rind, Go To Berlin, patru trupe energice, cu freze dubioase, chitari reci pentru domni si calde pentru domnisoare, chef de muzica si de experimente pe urechile noastre sau, dupa caz, pe elefanti, nemti sau olandezi. Spiritul indie devine un mecanism tot mai independent si la noi; baieti abia iesiti de pe bancile scolii sau cu diferite job-uri care n-au nici o legatura cu muzica ajung sa cinte in fata a citeva sute de oameni, formind grupuri de groupies, fani dedicati sau, dimpotriva, de critici care strimba din nas fie la versurile in engleza (un subiect pe care-l vom despica mai tirziu), fie la nu stiu ce partituri sau game asemenea unor trupe ca Arcade Fire, Interpol, Franz Ferdinand sau Muse. Ma rog, e adevarat ca Muse e cam singura trupa de aici... Trecind peste similiratatile inevitabile cu trupele britanice sau de peste Atlantic, cei patru nominalizati ai nostri vin fiecare in parte cu citeva ceva al lor, care incita si te fac sa pleci cu zimbetul pe buze de la concertele lor. The Mood impresioneaza prin dorinta lor de a experimenta sunetul, Go To Berlin au prezenta impunatoare si o parte vocala acida, The Amsterdams impresioneaza prin momentele instrumentale visatoare (cumva spre shoegaze, cu putin de Raveonettes), iar Elefantii prin dorinta lor de a readuce ceva din dezmatul punk al anilor '80. Hai sa le cunoastem mai bine...

LES ELEPHANTS BIZARRES (Mihai, Nae, Claudiu, Catalin si Stefan). Cit de elefanti si cit de bizari sint acesti baieti? Mihai a luat primul cuvintul. "Dupa mine, nu prea ma regasesc intr-un elefant. Prea intelept nu sint, memorie nu prea am, cit despre trompa, sint impacat cu ideea ca nu sint printre cei alesi... De aceea trupa se cheama Bizarres." Nae e ceva mai rational si spune ca au ajuns la acest nume pentru ca "a facut Misu un logo misto." Cum fac fata la scena alternativa din Romania? "Scena noastra e OK, dar nu prea are public. Nu prea se face show, asta ar fi o alta nemultumire, trupele se multumesc sa cinte si atit. Am vrea sa vedem mai multe lumini, mai multe costume, o abordare diferita a scenei. Pe de alta parte, lipseste si sprijinul financiar. Nimeni nu se gindeste pe termen lung sau global." Cu toate astea, ei sint hotariti sa realizeze dominarea mondiala si interplanetara, chiar daca unul dintre ei este inca student, trei sint programatori si Mihai aka Misu este grafician. Se pare ca nici originile nu prea ii ajuta, pentru ca, dupa olandezi si berlinezi avem, cu ei, parizienii cu tenta suprarealista. "Romania nu si-a facut o imagine prea buna in afara, dar noi ne chinuim in fiecare zi sa ne placa aceasta tara", spune Claudiu. Asa ca si-au luat chitari si tobe inca de pe vremea cind isi luau eugenii la pachet. Lui Mihai i-au facut-o cadou parintii. "Mare greseala!", exclama rizind. "M-am apucat de bas pentru ca imi placea ritmul si mi se parea cel mai cool instrument." Dupa ce a cintat la corn, trombon si chitara, Claudiu se regaseste cel mai bine in tobe, "mai ales ca la celelalte nu ma pricepeam, de fapt..." Nae a primit si el o clapa de la parinti in clasa a doua. Catalin si-a luat chitara "ca sa cinte in tabere la gagici", iar Stefan pentru ca bunicul lui il enerva cint cinta la vioara, saxofon, fluier sau caval"...

Cititi continuarea articolului in editia tiparita

Text de Mihai Tita