E prima oara cind cititi despre cum se face un pictorial la Playboy? Fantastic! Eu m-am plictisit numai la gindul ca trebuie sa povestesc ceva extraordinar despre shootingul #137 (cine le-a mai tinut socoteala?...).

Singurul lucru marcant, cooperarea nolens volens cu un ziar de scandal, vi l-a povestit deja colegul meu, Catalin, cind a facut corectura textului pe care l-am scris pentru “partea a doua”. Bine, si eu am fost eliptic in exprimare….

Treaba a fost asa: Daniela (Crudu) a venit binisor la locul de pozare la ora 13, asa cum stabilisem. Stabilisem la 10, dar ceilalti colegi, din presa nescrisa, au considerat ca, in timpul pictorialului, ar merge ca unsa inca o filmare….

Ma rog, pot reveni cu explicatii vizavi de lipsa de sens a punerii de bete in roatele Playboy-ului. Deci. A venit fata, ne-am trezit de pe canapelele clubului (Shade, Ana!) unde motaiam razna si ne-am apucat. Dupa doua-trei cafele Crudu era machiata, coafata, dezbracata.

“Now, what?” am gindit incercind sa aflu ce dracu face Stoicoviciu cu mopul in mina. Am inteles rapid. Isi instruia asistentul prin forta exemplului. Am inventariat, in trei (subsemnatul, Crudu, Stoico) locurile in care s-ar putea face cite ceva. Adi ne arata si ce anume, iar noi lustruiam podelele de ris comentind ceea ce n-ar trebui sa vada nimeni, niciodata intr-o revista. Nici chiar la “making of”. (Ce dai, Adi, sa nu le public?)

Timpul a trecut… Si ne-am pomenit peste doua ore cu o gramada de teste si aproape un cadru. Si ne-am mai pomenit cu niste baieti de la ciao/spy/spray/etc (scuze, mereu le incurc) care, dupa ce au asteptat juma de zi in fata clubului, si-au luat sculele in dinti si au navalit pe brinci, inauntru. In club. Au furat balcanic un cadru in rafala si au fugit, ignorind traditionala noastra ospitalitate romaneasca.

Nu a mai urmat nimic notabil in afara de tinguielile admirative ale unui intreprinzator local care monta usi de sticla in local.

…da-i asa, stai invers, suge burta, scoate poponeatza, Claudiu, ia mina de-acolo,… ce sa va mai povestesc? Ziua s-a incheiat cu pupaturi si carduri (foto :( ) pline.

A doua zi, coperta. Patru variante, cu optiuni. Full, da ne omoara CNA-ul… Prima a fost cu fata. Fatza, zic. N-a mers, ca se vedea tot. Si vizavi de studio, Politia Capitalei… Am recurs la un portret. Izbitoarea asemanare cu o ruda de la Hamangia ne-a facut sa revenim la planul intreg. Am incercat cu spatele, de data asta. Am incercat si eu… degeaba.

Asa am eu o tactica… Incerc cele mai incomode pozitii pina obosesc. Pina obosesc modelul. Apoi, totul merge ca uns. Fata cedeaza, devine languroasa, melancolica, numai buna de tavalit pe logo. Sigur, noi nu beneficiem de grota de la Mansion, dar avem metodele noastre sa aducem modelele in culmea fericirii. Si Daniela s-a arata incintata ca s-a terminat dracului totul si a putut pleca acasa. La mama ei. Purtind in suflet si in albul ochilor o amintire de neuitat. Sper, nu?

Pina la urma, shootingul Playboy este o experienta unica, devastatoare pentru spirit, irepetabila pentru moral, provocind emanatii pro creative oricarui muritor de presa scrisa sau nu. (Spre exemplificare, vedeti dvs. shootingurile de fashion din Playboy decembrie 2008 si The One, martie 2009. Multumim pe aceasta cale revistei The One, cel mai fidel si fervent calchiator al revistei noastre. La mai mare!)

Text si foto: Razvan Anghelescu